Am participat la un curs de formare foarte interesant. Mai este puţin timp până la evaluarea lui şi am de învăţat şi de lucrat diverse teme. Printre temele din portofoliu, se numără şi trei acrostihuri: violenţă, comunicare şi tristeţe. Chiar dacă nu sunt tristă, am încercat să fac un acrostih despre tristeţe.
Nu ştiu dacă am reuşit sau nu!?
Timpul se scurge prea lent...
Rămânând parcă fără sfârşit.
Inima grea cade,
Sfărâmându-se în mii de bucăţi pe asfalt.
Te cuprinde-ncet o stare-n care
Energia minţii încet dispare.
Te-ai întoarce-napoi dar te doare.
Empatia e singura punte de-mpăcare.
Despre mine
- Sunt o fire comunicativă, transparentă,creativă şi tolerantă.Îmi plac oamenii adevăraţi. Iubesc poezia, fotografia, muzica, florile, primăvara, marea, copiii, cerul şi apusurile de soare. Consider că dacă nu pui suflet în lucrurile pe care le faci, mai bine nu le faci că nu-ţi ies. Restul vă las să descoperiţi voi.
Da, e foarte frumos, dar incearca sa eviti rima din ultimele 4 versuri.
RăspundețiȘtergereE alegerea ta!