vineri, 14 ianuarie 2011

Comunicare-acrostih

Când te-ntâlnesc,
O vorbă aş vrea să-ţi spun
Măcar.
Undele lacului cuvintelor nespuse
Nicicând să nu mai tremure iar.
Inima să ţi-o poţi deschide
Cum n-ai mai făcut-o vreodat’.
Amintiri să reînvie,
Rănile-ţi sângerânde,
Efemeridele să le-nchidă cu o lacrimă de jar.

7 comentarii:

  1. Foarte frumos acrostihul dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc!
    Vă mai aştept pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  3. E frumos!
    Se vede ca chiar iti place sa scrii genul acesta de poezie. De ce nu incerci sa scrii poezie fara a o incadra neaparat intr-un acrostih?
    Eu am incredere, ca poti face orice, doar ca esti o perfectionista si vrei sa-ti iasa bine din prima.
    Orice ar fi, scrie cum iti dicteaza sufletul, iar apoi venim noi cu carcoteala...
    O imbratisare si o umbra de gand insorita, in ceata asta care nu ma inspira deloc!
    Cu drag...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumesc pentru gânduri-rânduri.
    Vă pup!

    RăspundețiȘtergere

Dacă aveţi ceva de spus,chiar vă rog!