marți, 11 ianuarie 2011

Primul meu acrostih

Am participat la un curs de formare foarte interesant. Mai este puţin timp până la evaluarea lui şi am de învăţat şi de lucrat diverse teme. Printre temele din portofoliu, se numără şi trei acrostihuri: violenţă, comunicare şi tristeţe. Chiar dacă nu sunt tristă, am încercat să fac un acrostih despre tristeţe.
Nu ştiu dacă am reuşit sau nu!?

Timpul se scurge prea lent...



Rămânând parcă fără sfârşit.


Inima grea cade,


Sfărâmându-se în mii de bucăţi pe asfalt.


Te cuprinde-ncet o stare-n care


Energia minţii încet dispare.


Te-ai întoarce-napoi dar te doare.


Empatia e singura punte de-mpăcare.

Un comentariu:

  1. Da, e foarte frumos, dar incearca sa eviti rima din ultimele 4 versuri.
    E alegerea ta!

    RăspundețiȘtergere

Dacă aveţi ceva de spus,chiar vă rog!