miercuri, 25 aprilie 2012

Florile dăruite din suflet de copil

De când s-a topit zăpada şi florile timide şi-au scos căpşorul din pământ, o copilă-adolescentă, s-a gândit că mie-mi lipseşte ceva. Îmi lipseau florile. Ciudat...ar spune unii sau alţii, ţinînd cont de faptul că în grădina lu"mami există fel şi fel de flori.




Copila avea dreptate însă. Duceam dorul florilor primite de la copii. Primul sms a sunat aşa:"Vă rog să ieşiţi puţin la poartă". Şi am ieşit. Şi mă aştepta ea, cu un buchet imens de narcise galbene.



Dacă nu ştiaţi, eu, IUBESC florile!Şi cînd am văzut buchetul, mi-au dat lacrimile de bucurie. Azi aşa...mâine aşa...la două trei zile primeam sms sau găseam în poartă un buchet de flori de grădină. Unele dintre flori le cerea de la vecini, altele erau"împrumutate" pentru mine. Dar nu mai conta! Aşa a început o poveste frumoasă pe care, cu siguranţă, nu o voi uita niciodată.



În seara asta, afară bătea un vânt cald şi rebel. Am primit sms. Am răspuns la el. Şi când am ajuns acasă am descoperit, în poartă un buchet SUPERB şi înmiresmat de narcise albe.



CELE MAI FRUMOASE FLORI sunt cele dăruite din adâncul unui suflet de copilă-adolescentă.