sâmbătă, 17 iunie 2017

Emoţia...

         E uimitor şi totodată greu de înţeles cât de repede clipele se adună, transformându-se în ani...care se scurg prea repede.
         La fel e şi cu emoţiile. Se adună, formează un tot ce te defineşte pe tine, ca om.
         Emoţia poate fi pozitivă, poate fi negativă sau poate sta acolo, undeva, atârnată între pământ şi cer sau între suflet şi gând.
         Uneori, te emoţionezi dintr-un fapt banal. Ca atunci când te trezeşte dimineaţa o rază jucăuşă de soare care-ţi spune: "Va fi o zi perfectă!". Când te dezmeticeşti de-a binelea din somn şi pe birou te-mbie o vază cu un buchet de flori parfumate culese dimineţa, pe rouă, din grădină. Când vezi primul stol de berze care se întoarce din ţările calde sau prima rândunică ce-ţi cântă la fereastră. Când ajungi acasă şi mama-ţi spune că ţi-a făcut una din prăjiturile preferate din copilărie. Când deschizi uşa şi din prag îţi zâmbeşte una din cele mai bune prietene pe care nu ai mai văzut-o de multă vreme. Când înfloresc primii ghiocei, când se deschid primele lăcrămioare sau când orhideea de la fereastră şi-a mai deschis o floare. Când te sună prietena ta din copilărie şi-ţi spune că e însărcinată. Când îţi lasă cineva drag un mesaj în care-ţi scrie: "Mi-e dor de tine..." .Când te duci în pelerinaj şi zăreşti undeva, desupra turlelor, frânturi din curcubeu. Sau când te întorci acasă, de departe şi prin geamul maşinii admiri un apus incredibil, cu zeci de nuanţe. Când două prichindele de la clasa a V-a te iau în braţe, plângând în hohote că nu te vor mai revedea. Când te sună tata şi te întreabă:"Copile, ce mai faci?". Când e prima zi de vacanţă şi realizezi că ai uitat cum să te relaxezi!?
           Alteori, te emoţionezi când 5 zile pe săptămînă, în fiecare zi, în drumul tău spre serviciu întâlneşti eceeaşi bătrânică, care stă cuminte pe o bancă în parc şi-ţi zâmbeşte. Când cei dragi, grav bolnavi, se recuperează după operaţii grele. Sau când în microbuz, o bătrână necunoscută, schimbă câteva vorbe cu tine, concluzionând că-i eşti dragă. Când ţi-e dor de mamaia, tataia şi unchiul şi ai vrea să poţi să-i mai vezi măcar odată, să-i îmbrăţişezi şi să le povesteşti cum mai este viaţa ta. Când la serbarea de sfârşit de an şcolar, la premiere, din clasa la care ai fost diriginte...vine un singur copil, care-ţi zâmbeşte trist, la gîndul că  la anul vor avea alt diriginte. Când moare mama prietenei tale şi tu deşi-i eşti aproape, te simţi neputincioasă. Când e iarăşi septembrie şi tu nu ai job. Când omul drag nu doarme nopţile şi se frământă pentru ai lui. Când te cuprinde o tristeţe adâncă şi te retragi undeva şi plângi. Când te duci la mama cu un uriaş braţ de flori, pe care le-ai primit, gândindu-te că bucuria ta poate fi dăruită ei.
             Emoţia poate dura o clipă, timp de un zâmbet sau de o lacrimă. Poate dura câteva ore, câteva zile, ani întregi sau poate o viaţă întreagă.
          

duminică, 15 ianuarie 2017

Suflet de Miradoniz



Suflet de Miradoniz

Botoşani a fost leagănul
Din care s-a născut:
Eminovici Mihai,
La Ipoteşti crescut.

În susur de izvoare
Şi şoapte de pădure,
Sub clar de lună plină
Visa la prinţi şi zâne.

Ieri, el era Dionis-Dan
Iubind-o pe Maria.
Astăzi vrăji prinţesa
Luceafăr  îi fu menirea.

Iubea florile-albastre
Şi sălcii plângătoare…
Şi cerul plin de stele
Dorinţi rătăcitoare.

În ţară, sufleor fu şi copist.
Iar la Berlin, student, poet, artist;
Bibliotecar şi revizor în Iaşi şi Vaslui,
Redactor şef apoi la "Timpul" lui.

Pe Micle Veronica a iubit-o nespus...
Poetul nepereche cu sufletul supus.
S-a stins bolnav şi singur.
Scăpând de lumea rea
Dar rândurile sale
Vor dăinui de-a pururea.

15 ianuarie 2012

vineri, 9 decembrie 2016

De-ale lui Mos Nicolae

   Spiritul mosului Nicolae mi-a calauzit si in acest an  gandurile, pasii si faptele.
   Chiar daca este decembrie, consider ca putem fi mai buni in fiecare zi. Nu doar de Paste, de Mos Nicolae sau de Mos Craciun. Convingerile astea le impartasesc si celor din jur, de-a lungul anului, ori de cate ori am ocazia.
   Si fiind imputernicita de Mos, am incercat sa ma ridic la nivelul asteptarilor sale.
   Anul acesta am intalnit trei tipuri de copii.
   Primul copil, s-a uitat in punga de la Mosu', a strambat din nas zicand : "Tata, mi-a dat 50 lei!". A lasat punga si s-a asezat la calculator sa joace un joc, cu impuscaturi.
   M-am intristat dar nu m-am descurajat.
   Dupa cateva ore, a batut la usa...un alt copil. O fetita. Nu aveam nimic pregatit pentru ea. Venise doar sa-mi povesteasca ce o doare, am ascultat-o, am sfatuit-o, am dojenit-o si am sfarsit luand-o in brate pentru ca printre lacrimi imi povestea ca ea crede ca mama ei nu o mai iubeste. Cu siguranta ca mama ei o iubeste! I-am zis sa
nu-si piarda speranta.
   Cel de-al treilea tip de copil (de fapt erau 9 copii) a avut reactia asteptata. Toti 9 au sarit in sus de bucurie ca Mosul nu i-a uitat. Desi 2 din ei se asteptau la nuieluse pentru ca facusera rele. Am vazut pe chipurile lor, zambete sincere si lacrimi de bucurie.
   Nu m-am asteptat sa mi se ceara sfatul sau sa daruiesc o imbratisare. Asta a fost cea mai vie dovada a faptului ca bucuriile mari vin din lucruri marunte.

marți, 29 noiembrie 2016

DOR

 DOR
       (Pentru V.)

Mă dor zilele
Cu norii nesfârşiţi,
Cu vânt ce biciuie
Toţi pomii adormiţi.

Mă dor clipele
Ce par că nu mai trec...
În piept tresar suspinele.
Şi-aştept.

Mă dor florile
Cuminţi de pe pervaz.
Plâng astăzi amintirile.
Doamne, mai dă-mi răgaz!

Şi pruncu-mi iarăşi plânge
Şi-l legăn şi-l alint,
Te vreau cu mine, mamă,
Să-l vezi şi tu crescând.

Iar dorul meu de tine,
De tot ce am avut
Va mocni în tăcere...
Ştiu doar că te-am pierdut.

Să ştii măicuţă dragă
Că tu-mi vei fi icoană
Şi-am să te rog în taină,
Să ne veghezi!

luni, 5 septembrie 2016

Iubeşte-mă aşa cum sunt

Iubeşte - mă aşa cum sunt
Făcută din dragoste, din lacrimi şi pământ, 
Cu flori în suflet şi lumină-n gând,
Cu tot ce am şi rău şi sfânt...
Iubeşte-mă aşa cum sunt.
aprilie 2000