sâmbătă, 17 iunie 2017

Emoţia...

         E uimitor şi totodată greu de înţeles cât de repede clipele se adună, transformându-se în ani...care se scurg prea repede.
         La fel e şi cu emoţiile. Se adună, formează un tot ce te defineşte pe tine, ca om.
         Emoţia poate fi pozitivă, poate fi negativă sau poate sta acolo, undeva, atârnată între pământ şi cer sau între suflet şi gând.
         Uneori, te emoţionezi dintr-un fapt banal. Ca atunci când te trezeşte dimineaţa o rază jucăuşă de soare care-ţi spune: "Va fi o zi perfectă!". Când te dezmeticeşti de-a binelea din somn şi pe birou te-mbie o vază cu un buchet de flori parfumate culese dimineţa, pe rouă, din grădină. Când vezi primul stol de berze care se întoarce din ţările calde sau prima rândunică ce-ţi cântă la fereastră. Când ajungi acasă şi mama-ţi spune că ţi-a făcut una din prăjiturile preferate din copilărie. Când deschizi uşa şi din prag îţi zâmbeşte una din cele mai bune prietene pe care nu ai mai văzut-o de multă vreme. Când înfloresc primii ghiocei, când se deschid primele lăcrămioare sau când orhideea de la fereastră şi-a mai deschis o floare. Când te sună prietena ta din copilărie şi-ţi spune că e însărcinată. Când îţi lasă cineva drag un mesaj în care-ţi scrie: "Mi-e dor de tine..." .Când te duci în pelerinaj şi zăreşti undeva, desupra turlelor, frânturi din curcubeu. Sau când te întorci acasă, de departe şi prin geamul maşinii admiri un apus incredibil, cu zeci de nuanţe. Când două prichindele de la clasa a V-a te iau în braţe, plângând în hohote că nu te vor mai revedea. Când te sună tata şi te întreabă:"Copile, ce mai faci?". Când e prima zi de vacanţă şi realizezi că ai uitat cum să te relaxezi!?
           Alteori, te emoţionezi când 5 zile pe săptămînă, în fiecare zi, în drumul tău spre serviciu întâlneşti eceeaşi bătrânică, care stă cuminte pe o bancă în parc şi-ţi zâmbeşte. Când cei dragi, grav bolnavi, se recuperează după operaţii grele. Sau când în microbuz, o bătrână necunoscută, schimbă câteva vorbe cu tine, concluzionând că-i eşti dragă. Când ţi-e dor de mamaia, tataia şi unchiul şi ai vrea să poţi să-i mai vezi măcar odată, să-i îmbrăţişezi şi să le povesteşti cum mai este viaţa ta. Când la serbarea de sfârşit de an şcolar, la premiere, din clasa la care ai fost diriginte...vine un singur copil, care-ţi zâmbeşte trist, la gîndul că  la anul vor avea alt diriginte. Când moare mama prietenei tale şi tu deşi-i eşti aproape, te simţi neputincioasă. Când e iarăşi septembrie şi tu nu ai job. Când omul drag nu doarme nopţile şi se frământă pentru ai lui. Când te cuprinde o tristeţe adâncă şi te retragi undeva şi plângi. Când te duci la mama cu un uriaş braţ de flori, pe care le-ai primit, gândindu-te că bucuria ta poate fi dăruită ei.
             Emoţia poate dura o clipă, timp de un zâmbet sau de o lacrimă. Poate dura câteva ore, câteva zile, ani întregi sau poate o viaţă întreagă.
          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveţi ceva de spus,chiar vă rog!