marți, 19 august 2014

What IF...

                Mă întreb uneori ce-ar fi fost dacă la 14 ani aş fi avut tăria de caracter să o conving pe mama să mă lase să-i calc pe urme?
             Sau dacă în clasa a VIII-a n-aş fi pornit în căutare sinelui şi aş fi trăit pur şi simplu ca alţi adolescenţi din acei ani: tabere, petreceri, distracţie etc.
             Şi dacă la 18 ani aş fi ales o altă facultate...?
             Iar la 20 nu aş fi fost atât de uşor influenţabilă...ce-ar fi fost?
             Dacă aş fi învăţat la 22-23 de ani să trec peste durere şi să spun "NU!" , să fiu mai hotărâtă să lupt pentru ce-mi doresc...
             Ce-ar fi fost dacă aş fi găsit o fărâmă de înţelepciune atunci când am avut mai multă nevoie de ea?
             Cum ar fi să am puterea de a da timpul înapoi sau sa pot călători cu o maşină a timpului şi să ajung la mamaia şi tataia în vremea copilăriei  şi a adolescenţei să îngheţ apoi timpul şi să rămân acolo?
              Ce-ar fi dacă n-ar mai exista oameni reticenţi la tot ce e nou, la tot ce le-ar putea îmbunătăţi existanţa...cum ar fi APA?
              Ce-ar fi dacă ne-am trezi cu zâmbetul pe buze şi am încerca să ne bucurăm de fiecare clipă a vieţii noastre? Să ne bucurăm că suntem iubiţi, că suntem sănătoşi, că avem familie, că avem prieteni, că avem ce mânca şi un acoperiş deasupra capului, ar fi chiar atât de rău?
              Stă în natura firii umane să ne dorim mereu mai mult decât avem sau decât vom putea avea.
              Dar Divinitatea, acea fiinţă care a creat Pământul, care a creat oamenii, care are zeci de nume...nu ne dă mereu tot ceea ce ne dorim pentru că ori nu ştim să cerem, ori nu merităm ori nu poate să ne ajute.
             Aşa că...ce-ar fi dacă...ne-am bucura că trăim şi dacă în fiecare zi am încerca să ne facem viaţa mai frumoasă nouă şi celor de lângă noi?
            Ce-ar fi...?
             
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveţi ceva de spus,chiar vă rog!