marți, 9 iulie 2013

Me, The Nanny :))

                S-a  întâmplat ca într-o zi de iunie, să aflu că o fostă colegă de serviciu de-a soţului meu, să caute dădacă pentru băieţelul ei. M-am gândit câteva secunde: ce-ar fi dacă...aş fi eu dădaca? Mi-am amintit de un serial drag mie, The Nanny şi am zâmbit misterios. Apoi mi-am spus gândurile cu voce tare. Soţul a vorbit cu fosta colegă şi după câteva zile, am fost să cunosc copilaşul şi să discut detaliile cu mămica.
           Pe 2 iulie, a fost prima mea zi de lucru (de 8 ore/zi) ca dădacă. 
           Băieţelul e alintat dar e tare drăgălaş şi e bine crescut. Ne înţelegem de parcă am fi din aceeaşi familie. E foarte inteligent.Nu e mofturos la mâncare. Îi place să-şi facă propriile desene pe care apoi le colorează. Îmi pune tot timpul zeci de întrebări copilăreşti. Uneori, îi răspund imediat. Alteori, trebuie să recunosc, că mă ia prin surprindere şi stau şi mă gândesc înainte de a-i răspunde. Îi plac poveştile, DVD-urile educaţionale, desenele animate, jocurile pentru copiii de 6 ani,  Discovery şi Naţional Geografic.După prima zi de stat împreună, seara, i-a spus mamei lui: "Tu de ce nu eşti aşa de bună ca Lăcry?".  :)))
           În curând vom trece la numărat până la zece şi la învăţat alfabetul, că doar la toamnă intră la şcoală la clasa pregătitoare.
            Să fiu dădacă e un job de vară interesant. E un fel de pregătire anticipată pentru propriul meu copil, pe care cine ştie când şi dacă-l va aduce vreodată barza.
            
                                              Va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveţi ceva de spus,chiar vă rog!