Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fire comunicativă, transparentă,creativă şi tolerantă.Îmi plac oamenii adevăraţi. Iubesc poezia, fotografia, muzica, florile, primăvara, marea, copiii, cerul şi apusurile de soare. Consider că dacă nu pui suflet în lucrurile pe care le faci, mai bine nu le faci că nu-ţi ies. Restul vă las să descoperiţi voi.

vineri, 8 iulie 2016

Uitarea îngerului

Uitarea îngerului

In zorii dimineţii,
A vrut să plece.
Veghease-ntreaga noapte
Un suflet tulburat
De nelinişti.

A ieşit în prag,
Şi-a întins aripile
Să zboare.
Dar n-a putut…
Uitase cum să zboare.

Şi-atunci a vrut,
Să plece pe jos.
Dar picioarele
Nu i se mişcau.
Uitaseră să meargă.

Deznădăjduit
A vrut să dispară.
Dar n-a reuşit…
Uitase cum
Să se facă nevăzut.

A privit apoi sufletul,
Pe care-l veghease,
A căzut în genunchi
Şi-a-nceput

Să se roage.

Când sufletul
A deschis ochii,
A zărit în faţa icoanei
Un înger de marmură
Care se ruga.


30aprilie 2004

miercuri, 6 iulie 2016

Regăsire

Regăsire

Te-am regăsit
Printre raze de soare
Şi flori de primăvară,
Printre vise
Şi basme de odinioară,
Printre dorinţe ascunse
Şi gânduri interzise,
Prin pădurea
Din sufletul meu…
Regăsită-n ochii tăi.
Printre rugile mele
Şi amintiri rebele.
În liniştea desprinsă de sus
De pe o unică stea
Aflată doar
În privirea ta.
În aerul
Pe care-l respiram
Când noaptea,
S-a transformat în zi.
Printre pisici
Buburuze şi licurici,
Printre lacrimi şi dureri adânci…
Printre chemări,
Şoapte şi sărutări furate.

marți, 26 aprilie 2016

Dăruiţi zâmbete, oricând (nu doar de sărbători!)

     În urmă cu trei săptămâni, intram într-un Super Market şi afară, în timp ce-mi căutam o fisă pt.coş şi lista de cumpărături, am văzut o bătrânică oarbă sau aproape oarbă. Stătea pur şi simplu acolo, îmbrăcată cu un palton lung. Nu cerşea. Nu spunea nimic. M-a impresionat înfăţişarea ei verticală şi chipul trist şi blând. M-am gândit la mamaia mea, care a murit şi pe care am iubit-o mult. Am intrat în market cu gândul să-i iau câte ceva de mâncare. Alimente care-i plăceau şi mamaiei mele şi care i-ar fi asigurat o masă-două. Am ieşit după o jumate de oră şi nu mai era. Tare m-am întristat.
     Săptămâna trecută, am fost cu soţul la cumpărături la acelaşi market. Când am ieşit, am văzut aceeaşi bătrânică. L-am rugat să stea la distanţă ca să nu o sperie "şi să o păzească" să nu plece. Am alergat înapoi, i-am luat ceva de mâncare, plus un cozonac şi un suc şi am ieşit din market. M-am apropiat , i-am dat punga şi i-am urat sănătate multă. Ne-au dat lacrimile şi mie şi ei. 

    Mamaia ştiu că mi-a zâmbit de undeva de sus.
    Zilele nu au farmec dacă nu împărţim ce avem cu alţii!