Zilele astea, mi-am răsfoit jurnalul cu amintiri din sufletul meu. Şi am dat acolo de prieteni vechi. Lista nu e atât de lungă însă fiecare a jucat un rol mai mult sau mai puţin important în existenţa mea.
Până în clasa a IX-a am avut o singură prietenă bună, vara mea C. Singurul nostru regret a fost faptul că nu ne-am născut surori. Ea era sora pe care nu am avut-o niciodată. Iar eu, pentru ea, la fel. Amândouă singure la părinţi. Obişnuiam să spunem că avem doi tătici şi două mame. Prietenia noastră, a continuat până acum vreo 6 ani. Eu am ţinut cu dinţii de ea. În schimb, ea m-a înlocuit cu unii...cu alţii. Vorbim la telefon de câteva ori pe săptămână. Dar nimic nu mai e la fel.
În clsa a IX-a am cunoscut o colegă de clasă, M., isteaţă, simpatică foc, sinceră şi sociabilă. Era parcă imaginea mea în oglindă. M. era tot ceea ce aş fi vrut eu să fiu. Ne înţelegeam de minune şi ne completam reciproc. Din păcate, M.a venit la mine
într-o zi din clasa a XII-a şi mi-a spus că ea se mărită şi că se lasă de şcoală. Am simţit în clipa aceea că o voi pierde...chiar dacă ea m-a asigurat că nu se va schimba nimic. Multe s-au schimbat de atunci...M. e fericită. Trăieşte ăn Italia alături de soţul ei şi de cele două fetiţe adorabile. Mai vorbim din când în când pe messenger şi foarte rar pe facebook.Dar...îmi lipseşte enorm! Când vine în ţară, ne întâlnim, ne îmbrăţişăm şi stăm de vorbă. Mi-e dor de ea...
Tot în clasa a IX-a l-am cunoscut pe Old Shatterhand. Aşa-l pomeneam în jurnalul meu. Citeam. Nu atât de mult pe cât mi-aş fi dorit. Stăteam ore în şir să dezbătem intrigile scrierilor lui Eliade. Eu îi scriam poezii. El îmi spunea poveşti despre constelaţii şi stele căzătoare. Îmi amintesc primul şi ultimul chiul la dirigenţie. Motivul inventat: că-mi era rău şi el m-a dus acasă. Motivul real: ne-am dus în parc, ne-am aşezat pe iarbă am citit poezii din "Manifest pentru mileniul III", una din cărţile mele de suflet, şi am mâncat prăjituri făcute de mama. Timpul a trecut. Vechiul meu prieten este de vreo patru ani în Canada. Studiază de zor şi lucrează. Iubeşte viaţa acolo şi nu s-ar întoarce acasă. Şi totuşi...săptămâna trecută ne-am întâlnit. Aici. Acasă. A venit câteva zile să-şi vadă părinţii şi să-şi rezolve nişte probleme. M-am bucurat. O să vorbim în continuare pe messenger.
În facultate l-am cunoscut pe cel căruia-i spuneam Fratello. Se purta cu mine ca şi cum i-aş fi fost soră. Îmi dădea mereu sfaturi înţelepte. Era cel mai mare şi mai înţelept din gaşca noastră de atunci. Păcat, că nu l-am ascultat. Am fost prieteni foarte buni vreo 4 ani. Apoi, el a decis să-şi schimbe modul de viaţă, să o rupă cu noi toţi. Chiar dacă nu l-am mai văzut din 2003, sper că-l voi mai întâlni cândva şi-i voi mulţumi pentru tot. Şi-i voi spune că nu-l condamn pentru nimic, cu nimic.
În calea mea a ieşit apoi Îngerul. Era înalt iar în ochii lui se putea lesne citi o imensă linişte. Era un înger cu înfăţişare umană. Dar de felul lui era nestatornic. Nu ştia ce voia de la viaţă. Mi-a fost alături la o grea încercare ce mi-a pus-o soarta în cale. Şi am trecut-o cu bine. El, s-a regăsit la Iaşi. Şi trăieşte acolo de ani buni. Şi mă bucur că-i e bine, chiar dacă m-a uitat.
În ultimul an de facultate m-am împrietenit cu M. Cea mai deşteaptă şi mai frumoasă fată pe care am întâlnit-o vreodată. Învăţam împreună pentru examene. Stăteam mult timp de vorbă la telefon. Râdeam. După ce a trecut licenţa, ea a plecat în Italia. A făcut o şcoală de stewardese. Visul i s-a împlinit. Şi e fericită. Chiar dacă...şi ea m-a uitat.
În septembrie, se împlinesc şapte ani de când prietena mea cea mai bună e V.-Fluturaş. O IUBESC MULT DE TOT! Am trecut prin multe împreună şi anii ne-au sudat prietenia. Suntem de-o seamă. Lucrăm în acelaşi domeniu. E matură în gândire şi deseori spune lucrurilor pe nume. O admir pentru că e un om cinstit, harnic şi se pricepe la multe lucruri. O aşa aniversare (7 ani), trebuie sărbătorită! Pe Fluturaş, o consider ca făcând parte din familie. Iar eu, la ea acasă mă simt ca şi cum m-aş duce la ai mei. E multă căldură sufletească şi e bine.
Vă doresc, în calea vieţii să întâlniţi şi voi un Old Shatterhand, un Fratello sau un Fluturaş. Aşa veţi şti că nimeni nu e singur pe lume. Iar PRIETENIA chiar dacă dintr-un motiv sau altul se rupe, va trăi veşnic în sufletele voastre pentru că acei prieteni au fost şi sunt inegalabili.
