Comunicare-acrostih

Când te-ntâlnesc,

O vorbă aş vrea să-ţi spun

Măcar.

Undele lacului cuvintelor nespuse

Nicicând să nu mai tremure iar.

Inima să ţi-o poţi deschide

Cum n-ai mai făcut-o vreodat’.

Amintiri să reînvie,

Rănile-ţi sângerânde,

Efemeridele să le-nchidă cu o lacrimă de jar.

Primul meu acrostih

Am participat la un curs de formare foarte interesant. Mai este puţin timp până la evaluarea lui şi am de învăţat şi de lucrat diverse teme. Printre temele din portofoliu, se numără şi trei acrostihuri: violenţă, comunicare şi tristeţe. Chiar dacă nu sunt tristă, am încercat să fac un acrostih despre tristeţe.
Nu ştiu dacă am reuşit sau nu!?

Timpul se scurge prea lent...



Rămânând parcă fără sfârşit.


Inima grea cade,


Sfărâmându-se în mii de bucăţi pe asfalt.


Te cuprinde-ncet o stare-n care


Energia minţii încet dispare.


Te-ai întoarce-napoi dar te doare.


Empatia e singura punte de-mpăcare.