Când te-ntâlnesc,
O vorbă aş vrea să-ţi spun
Măcar.
Undele lacului cuvintelor nespuse
Nicicând să nu mai tremure iar.
Inima să ţi-o poţi deschide
Cum n-ai mai făcut-o vreodat’.
Amintiri să reînvie,
Rănile-ţi sângerânde,
Efemeridele să le-nchidă cu o lacrimă de jar.
Foarte frumos acrostihul dumneavoastra.
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
RăspundețiȘtergereVă mai aştept pe aici.
E frumos!
RăspundețiȘtergereSe vede ca chiar iti place sa scrii genul acesta de poezie. De ce nu incerci sa scrii poezie fara a o incadra neaparat intr-un acrostih?
Eu am incredere, ca poti face orice, doar ca esti o perfectionista si vrei sa-ti iasa bine din prima.
Orice ar fi, scrie cum iti dicteaza sufletul, iar apoi venim noi cu carcoteala...
O imbratisare si o umbra de gand insorita, in ceata asta care nu ma inspira deloc!
Cu drag...
foarte reusit! felicitari!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru gânduri-rânduri.
RăspundețiȘtergereVă pup!
foarte frumos...
RăspundețiȘtergerefoarte interesant! Mult succes!
RăspundețiȘtergere