Dăruiţi zâmbete, oricând (nu doar de sărbători!)

     În urmă cu trei săptămâni, intram într-un Super Market şi afară, în timp ce-mi căutam o fisă pt.coş şi lista de cumpărături, am văzut o bătrânică oarbă sau aproape oarbă. Stătea pur şi simplu acolo, îmbrăcată cu un palton lung. Nu cerşea. Nu spunea nimic. M-a impresionat înfăţişarea ei verticală şi chipul trist şi blând. M-am gândit la mamaia mea, care a murit şi pe care am iubit-o mult. Am intrat în market cu gândul să-i iau câte ceva de mâncare. Alimente care-i plăceau şi mamaiei mele şi care i-ar fi asigurat o masă-două. Am ieşit după o jumate de oră şi nu mai era. Tare m-am întristat.
     Săptămâna trecută, am fost cu soţul la cumpărături la acelaşi market. Când am ieşit, am văzut aceeaşi bătrânică. L-am rugat să stea la distanţă ca să nu o sperie "şi să o păzească" să nu plece. Am alergat înapoi, i-am luat ceva de mâncare, plus un cozonac şi un suc şi am ieşit din market. M-am apropiat , i-am dat punga şi i-am urat sănătate multă. Ne-au dat lacrimile şi mie şi ei. 
    Mamaia ştiu că mi-a zâmbit de undeva de sus.
    Zilele nu au farmec dacă nu împărţim ce avem cu alţii!