În
urmă cu trei săptămâni, intram într-un Super Market şi afară, în timp
ce-mi căutam o fisă pt.coş şi lista de cumpărături, am văzut o bătrânică
oarbă sau aproape oarbă. Stătea pur şi simplu acolo, îmbrăcată cu un
palton lung. Nu cerşea. Nu spunea nimic.
M-a impresionat înfăţişarea ei verticală şi chipul trist şi blând. M-am
gândit la mamaia mea, care a murit şi pe care am iubit-o mult. Am
intrat în market cu gândul să-i iau câte ceva de mâncare. Alimente
care-i plăceau şi mamaiei mele şi care i-ar fi asigurat o masă-două. Am
ieşit după o jumate de oră şi nu mai era. Tare m-am întristat.
Săptămâna
trecută, am fost cu soţul la cumpărături la acelaşi market. Când am
ieşit, am văzut aceeaşi bătrânică. L-am rugat să stea la distanţă ca să
nu o sperie "şi să o păzească" să nu plece. Am alergat înapoi, i-am luat
ceva de mâncare, plus un cozonac şi un suc şi am ieşit din market. M-am
apropiat , i-am dat punga şi i-am urat sănătate multă. Ne-au dat
lacrimile şi mie şi ei.
Mamaia ştiu că mi-a zâmbit de undeva de sus.
Zilele nu au farmec dacă nu împărţim ce avem cu alţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveţi ceva de spus, chiar vă rog!