Timpul

Nu-mi vine să cred cât de repede poate trece uneori timpul! Parcă ar fi o fiinţă care apare în faţa ta, o vezi, o recunoşti, o saluţi...Dar când să o întrebi ce mai face pur şi simplu dispare. Se dematerializează ca un prieten drag, plecat departe, pe care-l poţi vedea doar cu puterea gândului şi a sufletului.
Norocul meu este că mă pot bucura de anotimpul meu de suflet: primăvara. Mă bucur din plin de adierea caldă a vântului, de fiecare rază de soare, de pomii înfloriţi, de florile din grădină care se desfac una câte una, de rândunicile ce au revenit la casa noastra, de zecile de poze pe care i le fac EI, Primăverii.
Şi aşa uit de timpul care trece...trece...trece...

Lumina Învierii să vă călăuzească sufletul şi gândurile

Paştele a venit şi a trecut. Multă alergătură, multă muncă, multe pregătiri pentru cele trei zile.
Şi totuşi...în acele trei zile, ceva...cineva...a lipsit.
M-am gândit la zilele de Paşte din copilărie, când simţeam o bucurie lăuntrică crescândă. Mă duceam la bunici, unde-i regăseam de fiecare dată pe veri, unchi şi mătuşi, sănătoşi şi ocupaţi şi plini de voie bună. Zilele acelea când ne adunam cu toţii parcă nu mai au acelaşi farmec. Tataia nu mai e. Mamaia e bătrână, bolnavă şi tristă. Verii s-au dus fiecare pe drumul lui...Iar eu stau la 40 şi ceva km distanţă şi am impresia că stau peste mări şi ţări.
Nici Învierea nu a mai fost ca altă dată. Am stat lângă biserică(pentru că înăuntru nu mai era loc)şi am aşteptat.Nu se auzea nici o frântură de slujbă. Lungi minute de aşteptare.La un moment dat, au început să bată clopotele la bisericile din oraş. Era Învierea. La noi, la biserică...nimic! Pe la 12,30 a început să bată şi clopotul bisericii noastre. Bătea parcă diferit şi trist şi fără vlagă. Apoi a ieşit preotul şi a împărţit lumină. Am înconjurat biserica şi pentru prima dată în cei aproape 30 de ani ai mei, nu m-am mai împiedicat şi nu mi s-a stins lumânarea. O flacără mică-mică, pâlpâia în suportul de plastic în care era lumânarea. Pe la 1,00 a.m. l-am rugat pe soţul meu, să plecăm acasă, pentru că îngheţasem. Aproape de poarta bisericii, flacăra aceea mică pe care o protejesem cu amândouă mâinile, s-a stins. Parcă Dumnezeu mi-ar fi dat un semn să mă întoarcă din drum. Am luat iarăşi lumină, dar nu m-am întors.
Lipsea ceva. Lipsea din sufletul meu flacăra aceea pe care o simţeam în copilărie.
Poate că era de fapt vorba de altceva.
Poate că era vorba de o nouă etapă a vieţii. De o nouă vârstă. De un nou mod de a percepe realitatea. Cine ştie?

Picături

Cad picături de apă pe obrajii mei.
Dar nu sunt ale mele!
Sunt ale ploii
Care plânge iar dup iubirea ei.
Sunt ale norilor care plâng
După rândunelele ce nu mai vin.
Sunt ale pomilor
Care plâng după florile
Ce li se scutură, puţin câte puţin.
Sunt ale buburuzelor
Ce-şi caută suflet pereche.
Sunt ale florilor care-aşteaptă
Vântul cald,să le cânte iar la ureche.

Cei ce mi-au adus primăvara

Cu aproximativ o săptămână în urmă,soţul meu,s-a gândit, că n-ar fi rău să redeschidă drumul primăverii şi să fie el însuşi vestitorul. Mi-a adus un pachet ciudat, pe care l-am desfăcut şi nu mică mi-a fost bucurie, să descopăr un ghiveci mic, cu trei lăcrămioare(florile mele de suflet).
Am început să ţopăi de bucurie. Şi dacă mă întreba cineva, ce mai fac, îi răspundeam cu :"Am lăcrămioare boboci, vrei să le vezi?"
La două zile după "apariţia" lăcrămioarelor, vara mea, m-a sunat, să-mi spună că mi-a luat o broscuţă ţestoasă(pe care mi-o doream de mult timp, dar pe care nu o găsisem nicăieri).
Sâmbăta trecută, avu loc întâlnirea cu broscuţa. Prima ei reacţie: s-a speriat, s-a întors cu spatele şi s-a refugiat lângă mătuşa mea(care se jucase cu ea). Când şi-a dat seama că nu am de gând să-i fac nici un rău, am devenit prietene.
Parcă e un copil:se joacă cu Vio, prietena mea, cu Ani, cumnata mea, de parcă se cunosc de o viaţă, iar când o iau în palmă şi îi vorbesc,
m-ascultă hipnotizată cu ochişorii ei mici ca două gămălii de ac...îşi întinde gâtul, dar nu mai pleacă. Ani spune că broscuţei îi place vocea mea.
Mă bucur că a venit primăvara, nu doar afară ci şi în sufletul meu.
Flori avem.
Broscuţă avem.
Aşteptăm să vină berzele.
Să vă fie primăvara senină şi plină cu bucurii mici şi mari!!!