Cu aproximativ o săptămână în urmă,soţul meu,s-a gândit, că n-ar fi rău să redeschidă drumul primăverii şi să fie el însuşi vestitorul. Mi-a adus un pachet ciudat, pe care l-am desfăcut şi nu mică mi-a fost bucurie, să descopăr un ghiveci mic, cu trei lăcrămioare(florile mele de suflet).
Am început să ţopăi de bucurie. Şi dacă mă întreba cineva, ce mai fac, îi răspundeam cu :"Am lăcrămioare boboci, vrei să le vezi?"
La două zile după "apariţia" lăcrămioarelor, vara mea, m-a sunat, să-mi spună că mi-a luat o broscuţă ţestoasă(pe care mi-o doream de mult timp, dar pe care nu o găsisem nicăieri).
Sâmbăta trecută, avu loc întâlnirea cu broscuţa. Prima ei reacţie: s-a speriat, s-a întors cu spatele şi s-a refugiat lângă mătuşa mea(care se jucase cu ea). Când şi-a dat seama că nu am de gând să-i fac nici un rău, am devenit prietene.
Parcă e un copil:se joacă cu Vio, prietena mea, cu Ani, cumnata mea, de parcă se cunosc de o viaţă, iar când o iau în palmă şi îi vorbesc,
m-ascultă hipnotizată cu ochişorii ei mici ca două gămălii de ac...îşi întinde gâtul, dar nu mai pleacă. Ani spune că broscuţei îi place vocea mea.
Mă bucur că a venit primăvara, nu doar afară ci şi în sufletul meu.
Flori avem.
Broscuţă avem.
Aşteptăm să vină berzele.
Să vă fie primăvara senină şi plină cu bucurii mici şi mari!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveţi ceva de spus, chiar vă rog!