Nu-mi vine să cred cât de repede poate trece uneori timpul! Parcă ar fi o fiinţă care apare în faţa ta, o vezi, o recunoşti, o saluţi...Dar când să o întrebi ce mai face pur şi simplu dispare. Se dematerializează ca un prieten drag, plecat departe, pe care-l poţi vedea doar cu puterea gândului şi a sufletului.
Norocul meu este că mă pot bucura de anotimpul meu de suflet: primăvara. Mă bucur din plin de adierea caldă a vântului, de fiecare rază de soare, de pomii înfloriţi, de florile din grădină care se desfac una câte una, de rândunicile ce au revenit la casa noastra, de zecile de poze pe care i le fac EI, Primăverii.
Şi aşa uit de timpul care trece...trece...trece...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveţi ceva de spus, chiar vă rog!