Cei ce mi-au adus primăvara

Cu aproximativ o săptămână în urmă,soţul meu,s-a gândit, că n-ar fi rău să redeschidă drumul primăverii şi să fie el însuşi vestitorul. Mi-a adus un pachet ciudat, pe care l-am desfăcut şi nu mică mi-a fost bucurie, să descopăr un ghiveci mic, cu trei lăcrămioare(florile mele de suflet).
Am început să ţopăi de bucurie. Şi dacă mă întreba cineva, ce mai fac, îi răspundeam cu :"Am lăcrămioare boboci, vrei să le vezi?"
La două zile după "apariţia" lăcrămioarelor, vara mea, m-a sunat, să-mi spună că mi-a luat o broscuţă ţestoasă(pe care mi-o doream de mult timp, dar pe care nu o găsisem nicăieri).
Sâmbăta trecută, avu loc întâlnirea cu broscuţa. Prima ei reacţie: s-a speriat, s-a întors cu spatele şi s-a refugiat lângă mătuşa mea(care se jucase cu ea). Când şi-a dat seama că nu am de gând să-i fac nici un rău, am devenit prietene.
Parcă e un copil:se joacă cu Vio, prietena mea, cu Ani, cumnata mea, de parcă se cunosc de o viaţă, iar când o iau în palmă şi îi vorbesc,
m-ascultă hipnotizată cu ochişorii ei mici ca două gămălii de ac...îşi întinde gâtul, dar nu mai pleacă. Ani spune că broscuţei îi place vocea mea.
Mă bucur că a venit primăvara, nu doar afară ci şi în sufletul meu.
Flori avem.
Broscuţă avem.
Aşteptăm să vină berzele.
Să vă fie primăvara senină şi plină cu bucurii mici şi mari!!!

În căutarea primăverii

Am pornit alături de Iubi, în căutarea primăverii, cu inima plină de speranţă şi nerăbdare. Şi pe drum, am gasit la-nceput de martie, clinchete de glasuri de copii, ghiocei şi aţe cu un fir roşu şi un fir alb, pe care toate copilele şi le-au legat la mână.
Ne-am continuat drumul deşi începuse să bată un vânt destul de puternic şi atât de rece că-ţi pătrundea parcă în suflet. Am ajuns la întâlnirea cu prietenii şi le-am pupat şi le-am îmbrăţişat pe toate fetele din grupul nostru, bucurându-ne nespus că au reuşit să vină. Şi din vorbe, priviri şi "rânduri" am adunat gânduri bune, veselie şi planuri de viitor. Cel mai frumos cadou, de 8 martie a fost această întâlnire.
Babele de anul ăsta s-au dovedit a fi mai capricioase ca oricând.
Ne-am întors şi între timp a început să ningă.
Şi primăvara, tot nu era nicăieri. La ce bun s-o visăm, la ce bun s-o aşteptăm, la ce bun s-o chemăm, dacă ea nu ne mai iubeşte?!
Şi uite-aşa au trecut zilele şi mâine poimâine vin Floriile, trece luna, trece şi Paştele...şi PRIMĂVARA, nu mai vine!!!
Dacă o găsiţi, VĂ ROG, din tot sufletul să-i spuneţi că noi o căutăm şi că eu o aşteptăm de câteva luni bune!

In căutarea îngerului
(10 febr.2004)

Am luat Carul Mare,
Tras de un cal înnaripat.
Şi te-am căutat
Întreaga noapte.

Vântul bătea,
Ploaia cădea,
Rece şi grea
În calea mea.

Şi-am tot zburat.
M-am tot rugat,
Măcar în zori
Să te găsesc…

Şi-nfrigurată
Şi disperată
Şi udă leoarcă,
Batut-am la a Zilei poartă.

Zorii mi-au deschis
Şi senini mi-au spus,
Că ei te-au găsit
Şi cu o vrajă te-au adormit.

În castel am intrat
Şi te-am aflat.
Ca un înger dormeai,
Într-un colţ de Rai.

Şi-atunci am zâmbit,
Îngerul meu adormit;
Căci te găsisem în sfârşit,
La porţi de Răsărit.

O nouă primavară cu tristeţi şi bucurii

Astăzi voi începe cu o poezie pe care am scris-o acum câteva ore,având-o ca muză pe colega mea Mihaela.

TU ai fost, EU voi fi

Tu ai fost
Visul meu de iubire;
Eu ţi-am fost
Clipa de amăgire.

Încă eşti
În sufletul meu o ancoră.
Nu-ţi mai sunt
Decât un zbor depărtat fără o aripă.

Şi un timp
Îmi vei fi rană vie...
În curând
Îţi voi fi doar o amintire.

Peste timp
Eu voi fi fericită.
Iar tu,
Vei rămâne-n sufletu-mi o efemeridă.


Iubirea e culoarea care dă sens existenţei noastre, Miha.
Şi dacă nu trecem prin toate furcile-i caudine nu vom ajunge să o gustăm cu adevărat, niciodată.
Se pare că în sfârşit e primăvară. O primăvară plăpândă ca o floare şi capricioasă ca un copil. Eu, mai mult ca oricând şi mai mult ca oricine, am aşteptat-o îndelung.
Deşi prima ei zi, s-a anunţat foarte trist. Am încercat să înving tristeţea provocată de moartea unei fiinţe dragi. Şi totuşi...nu m-am putut bucura pe deplin de florile şi de mărţişoarele şi de gândurile bune şi de pupici şi de zâmbete şi de îmbrăţişări. Aveam un gust amar şi o expresie tristă.
A doua zi a primăverii a trebuit să mă duc la înmormântare. O înmormântare lungă şi tristă într-o zi superbă de 2 martie. Ar trebui să mă consolez, să ne consolăm cu gândul că-i va fi mai bine acolo sus, printre îngeri şi sfinţi.
Astăzi a treia zi din primăvară...am fost asaltată de un "roi" de "gâze"(aşa le spun eu celor mici) care mi-au bătut în poartă să mă certe că nu m-am dus ieri la ei şi să ma îmbrăţişeze să mă pupe pe amândoi obrajii şi să-mi umple braţele cu flori şi sufletul de bucurie şi ochii de lacrimi.
Şi mai cu o tristeţe, mai cu o bucurie, trec zilele lui martie una câte una.
Important e să vrem să ne ridicăm de jos, ori de câte ori cădem. Să vrem să cerem ajutor celor dragi. Şi să căutăm în noi, acea putere bine ascunsă şi nebănuită, de a o lua mereu de la capăt.
SĂ AVEŢI O PIMĂVARĂ PLINĂ DE CĂLDURĂ SUFLETEASCĂ!!!
Şi să nu uitaţi să dăruiţi celorlalţi măcar un zâmbet. Vă asigur că veţi primi înapoi înzecit.