Ploaia
Ploaia suferă
De singuratate.
Norii vor
Să scape de ea.
Vântul o bate mereu
În stanga şi-n dreapta.
Nici măcar pământul
N-o mai înghite.
E tristă.
Şi-atingerea-i rece
Te-nfioară.
E toamnă
Şi ploaia
E singură iară.
septembrie 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveţi ceva de spus, chiar vă rog!