În copilărie, l-am descoperit pe Eminescu.
Citeam şi reciteam la nesfârşit poeziile lui şi mi se părea că au fost scrise special pentru mine.Cartea mea preferată din biblioteca mamei era un volum de poezii, care fusese editat cam în acelaşi an în care m-am născut.
Într-o vară foarte călduroasă, citeam pe balcon. M-a strigat tata. M-am ridicat, m-am împiedicat şi cartea mea a aterizat în balia plină cu apă. Am început să mă agit, neştiind ce să fac. L-am strigat pe tata, care a venit într-un suflet, mi-a scos cartea din apă şi a prins-o cu doi cleşti pe sârmă. Iubitele mele poezii, deveniseră o cârpă udă. Tata m-a asigurat că nu s-a stricat şi că după ce se va usca, o voi putea reciti. După câteva ore, foile uscate erau creţe...dar nu se desprinseseră din cotor. Şi de atunci, l-am iubit şi mai mult pe Eminescu. Ba chiar am învăţat pe de rost, cu mai mult drag (fără să mă oblige cineva)poeziile lui.
Despre mine
- Sunt o fire comunicativă, transparentă,creativă şi tolerantă.Îmi plac oamenii adevăraţi. Iubesc poezia, fotografia, muzica, florile, primăvara, marea, copiii, cerul şi apusurile de soare. Consider că dacă nu pui suflet în lucrurile pe care le faci, mai bine nu le faci că nu-ţi ies. Restul vă las să descoperiţi voi.
Frumos ai sărbătorit amintirea Poetului!
RăspundețiȘtergereDe fapt, ieri l-am sărbătorit pe Eminescu printr-un concurs de recitare. Copii de la clasele mici gimnaziale, au învăţat poezii(fiecare alta), fără ca eu să le spun ce să înveţe. Luni, i-am anunţat de concurs şi i-am rugat să înveţe poezii pe care nu le ştiau. La un moment dat, mi-au dat lacrimile şi m-a trecut un fior...ascultând versuri scrise de Eminescu şi spuse din tot sufletul.
RăspundețiȘtergere