Adrian Păunescu este unul dintre puţinii poeţi dragi sufletului meu, alături de Eminescu şi Nichita Stănescu.
Eu nu cred că a murit. Pentru că a trăit dintotdeauna în sufletul meu. În adolescenţă i-am învăţat poeziile şi cântecele cenaclului pe de rost.
L-am văzut şi ascultat în liceu, la cenaclu, în oraşul meu. Mi-am făcut curaj şi l-am rugat să-mi dea un autograf pe volumul de versuri luat de acasă : "Manifest pentru mileniul trei". Mi-a zâmbit şi s-a bucurat că există şi tineri care-l citesc.
Şi cred că el a învins moartea, aşa cum poeziile lui vor învinge timpul.
S-a dus doar la stele, printre îngeri, într-o lume mai bună.
Blogul meu este despre mine. Despre oameni obişnuiţi în întâmplări mai mult sau mai puţin obişnuite. Despre realitate, poezie, flori şi locuri şi suflete. Şi despre multe altele...
Despre mine
- Sunt o fire comunicativă, transparentă,creativă şi tolerantă.Îmi plac oamenii adevăraţi. Iubesc poezia, fotografia, muzica, florile, primăvara, marea, copiii, cerul şi apusurile de soare. Consider că dacă nu pui suflet în lucrurile pe care le faci, mai bine nu le faci că nu-ţi ies. Restul vă las să descoperiţi voi.
Cerul e plin de îngeri, dar pe pamânt cine mai construieşte aripi?
RăspundețiȘtergereDa Lacry.. intr-o lume mai buna, singura motivatie pentru care ne putem bucura.
RăspundețiȘtergereChiar daca am inchis blogul voi trece sa te citesc din cand in cand. De cate ori imi va fi posibil.
O imbratisare.
Dumnezeu sa il ierte si sa il pazeasca acolo langa El ... versurile lui inalta suflete
RăspundețiȘtergere