Stolul de berze

Ieri, a fost ziua de naştere a bunicului soţului meu. 80 de ani. O viaţă.

Ne-am dus cu toţii, pe înserat, să-i cântăm "La mulţi ani", să-i urăm sănătate şi să-i fim alături. S-a bucurat  foarte mult.

Era o mare veselie în curte. La un moment dat, am observat 5berze trecând în zbor pe deasupra capului. Iubi, mi-a spus că sunt pui şi iau lecţii de zbor de la părinţii lor.

Nu a trecut mult timp şi au trecut alte berze. Apoi altele. Până când i-am alertat pe toţi să lase petrecerea şi să se uite la berze.
M-am dus spre poartă sperând că voi putea vedea mai bine. Pe stâlpul de la poartă era o barză ce se odihnea într-un picior. Ce să vezi? Pe toţi stâlpii şi pe toate hornurile caselor din jur, erau aşezate câte una, două, trei, sau patru berze. N-am văzut în viaţa mea un stol de berze atât de aproape! Erau ca o mare familie.
Toţi vecinii ieşiseră la porţi să vadă berzele. Toţi priveau şi discutau cu aceeaşi uimire amestecată cu bucurie, acele fiinţe din poveştile din care poposiseră fiecare, pe care mulţi dintre noi, le-au trăit:
"Bunicule, eu cum am ajuns aici?"
"Te-a adus barza. Te-a lăsat la uşa din faţa casei!"
O vecină se agita că are băiat de însurat şi că a gonit barza ce se aşezase pe hornul casei, pentru că nu voia ca să fie bunică şi să i se însoare, băiatul. Că e prea mic. Aşa ştia ea că se întâmplă dacă poposeşte barza la casa ta când ai copii de însurat/ măritat.
După ce ne-am săturat de admirat şi numărat berzele şi de făcut presupuneri de ce au poposit în satul bunicilor, ne-am întors în curte şi am continuat veselia. Mătuşa a concluzionat : berzele afleseră că tătaia împlineşte 80 de ani şi au venit să-l felicite.
Am plecat pe la 10seara. Berzele erau tot acolo.
Le-am făcut poze cu telefonul, dar nu sunt clare. Însă bucuria de aseară, m-am gândit să o împart cu voi.