DOR
(Pentru V.)
Mă dor zilele
Cu norii nesfârşiţi,
Cu vânt ce biciuie
Toţi pomii adormiţi.
Mă dor clipele
Ce par că nu mai trec...
În piept tresar suspinele.
Şi-aştept.
Mă dor florile
Cuminţi de pe pervaz.
Plâng astăzi amintirile.
Doamne, mai dă-mi răgaz!
Şi pruncu-mi iarăşi plânge
Şi-l legăn şi-l alint,
Te vreau cu mine, mamă,
Să-l vezi şi tu crescând.
Iar dorul meu de tine,
De tot ce am avut
Va mocni în tăcere...
Ştiu doar că te-am pierdut.
Să ştii măicuţă dragă
Că tu-mi vei fi icoană
Şi-am să te rog în taină,
Să ne veghezi!
Despre mine
- Sunt o fire comunicativă, transparentă,creativă şi tolerantă.Îmi plac oamenii adevăraţi. Iubesc poezia, fotografia, muzica, florile, primăvara, marea, copiii, cerul şi apusurile de soare. Consider că dacă nu pui suflet în lucrurile pe care le faci, mai bine nu le faci că nu-ţi ies. Restul vă las să descoperiţi voi.
marți, 29 noiembrie 2016
luni, 5 septembrie 2016
Iubeşte-mă aşa cum sunt
 |
| Iubeşte - mă aşa cum sunt Făcută din dragoste, din lacrimi şi pământ, Cu flori în suflet şi lumină-n gând, Cu tot ce am şi rău şi sfânt... Iubeşte-mă aşa cum sunt. |
aprilie 2000
miercuri, 20 iulie 2016
Ploaia
Ploaia
Ploaia suferă
De singuratate.
Norii vor
Să scape de ea.
Vântul o bate mereu
În stanga şi-n dreapta.
Nici măcar pământul
N-o mai înghite.
E tristă.
Şi-atingerea-i rece
Te-nfioară.
E toamnă
Şi ploaia
E singură iară.
septembrie 2005
Ploaia suferă
De singuratate.
Norii vor
Să scape de ea.
Vântul o bate mereu
În stanga şi-n dreapta.
Nici măcar pământul
N-o mai înghite.
E tristă.
Şi-atingerea-i rece
Te-nfioară.
E toamnă
Şi ploaia
E singură iară.
septembrie 2005
Abonați-vă la:
Postări (Atom)