La ce e bun, uneori, Facebook-ul!?!

          Dragi prieteni virtuali,

           De curând am descoperit pe Facebook o fiinţă minunată în al cărei blog m-am regăsit. Această fiinţă minunată a scris şi o carte,  pe care vreau să o comand curând, ca să o pot citi pe îndelete.
           Să nu credeţi cumva că-i fac reclamă!Nu o cunosc personal!
           Vă puteţi convinge şi singuri.

http://www.irinab.com/p/fluturi.html

Gânduri de toamnă

              Vara a trecut pe nesimţite. Timpul a zburat pur şi simplu. M-am descurcat destul de bine ca dădacă. Singura problemă a fost că n-ar fi lipsit un plus de autoritate din partea mea. Dar s-a terminat cu bine.
         Toamna a venit cu noi provocări. Grele provocări. Fiecare zi de luni până vineri e o provocare la care mă străduiesc să fac faţă.
         Nu-mi plac dimineţile întunecate şi friguroase...cu vânt....cu străzi pustii pe care se aude doar zgomotul cadenţat al grăbiţilor mei paşi spre servici.
         Mi-ar plăcea să am timp să mă plimb prin parc într-o zi senină şi să mă joc cu frunzele căzute, aşa cum făceam cândva. Să dansez şi să-i cânt lui Iubi un refren îndrăgit de amândoi.
         Am o veşnică problemă cu timpul. Nu ştiu unde dispare. Nu ştiu când trec clipele...orele...zilele...?!!
         Nu ştiu...

Me, The Nanny :))

                S-a  întâmplat ca într-o zi de iunie, să aflu că o fostă colegă de serviciu de-a soţului meu, să caute dădacă pentru băieţelul ei. M-am gândit câteva secunde: ce-ar fi dacă...aş fi eu dădaca? Mi-am amintit de un serial drag mie, The Nanny şi am zâmbit misterios. Apoi mi-am spus gândurile cu voce tare. Soţul a vorbit cu fosta colegă şi după câteva zile, am fost să cunosc copilaşul şi să discut detaliile cu mămica.
           Pe 2 iulie, a fost prima mea zi de lucru (de 8 ore/zi) ca dădacă. 
           Băieţelul e alintat dar e tare drăgălaş şi e bine crescut. Ne înţelegem de parcă am fi din aceeaşi familie. E foarte inteligent.Nu e mofturos la mâncare. Îi place să-şi facă propriile desene pe care apoi le colorează. Îmi pune tot timpul zeci de întrebări copilăreşti. Uneori, îi răspund imediat. Alteori, trebuie să recunosc, că mă ia prin surprindere şi stau şi mă gândesc înainte de a-i răspunde. Îi plac poveştile, DVD-urile educaţionale, desenele animate, jocurile pentru copiii de 6 ani,  Discovery şi Naţional Geografic.După prima zi de stat împreună, seara, i-a spus mamei lui: "Tu de ce nu eşti aşa de bună ca Lăcry?".  :)))
           În curând vom trece la numărat până la zece şi la învăţat alfabetul, că doar la toamnă intră la şcoală la clasa pregătitoare.
            Să fiu dădacă e un job de vară interesant. E un fel de pregătire anticipată pentru propriul meu copil, pe care cine ştie când şi dacă-l va aduce vreodată barza.
            
                                              Va urma