Vara a trecut pe nesimţite. Timpul a zburat pur şi simplu. M-am descurcat destul de bine ca dădacă. Singura problemă a fost că n-ar fi lipsit un plus de autoritate din partea mea. Dar s-a terminat cu bine.
Toamna a venit cu noi provocări. Grele provocări. Fiecare zi de luni până vineri e o provocare la care mă străduiesc să fac faţă.
Nu-mi plac dimineţile întunecate şi friguroase...cu vânt....cu străzi pustii pe care se aude doar zgomotul cadenţat al grăbiţilor mei paşi spre servici.
Mi-ar plăcea să am timp să mă plimb prin parc într-o zi senină şi să mă joc cu frunzele căzute, aşa cum făceam cândva. Să dansez şi să-i cânt lui Iubi un refren îndrăgit de amândoi.
Am o veşnică problemă cu timpul. Nu ştiu unde dispare. Nu ştiu când trec clipele...orele...zilele...?!!
Nu ştiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveţi ceva de spus, chiar vă rog!