Spiritul mosului Nicolae mi-a calauzit si in acest an gandurile, pasii si faptele.
Chiar daca este decembrie, consider ca putem fi mai buni in fiecare zi. Nu doar de Paste, de Mos Nicolae sau de Mos Craciun. Convingerile astea le impartasesc si celor din jur, de-a lungul anului, ori de cate ori am ocazia.
Si fiind imputernicita de Mos, am incercat sa ma ridic la nivelul asteptarilor sale.
Anul acesta am intalnit trei tipuri de copii.
Primul copil, s-a uitat in punga de la Mosu', a strambat din nas zicand : "Tata, mi-a dat 50 lei!". A lasat punga si s-a asezat la calculator sa joace un joc, cu impuscaturi.
M-am intristat dar nu m-am descurajat.
Dupa cateva ore, a batut la usa...un alt copil. O fetita. Nu aveam nimic pregatit pentru ea. Venise doar sa-mi povesteasca ce o doare, am ascultat-o, am sfatuit-o, am dojenit-o si am sfarsit luand-o in brate pentru ca printre lacrimi imi povestea ca ea crede ca mama ei nu o mai iubeste. Cu siguranta ca mama ei o iubeste! I-am zis sa
nu-si piarda speranta.
Cel de-al treilea tip de copil (de fapt erau 9 copii) a avut reactia asteptata. Toti 9 au sarit in sus de bucurie ca Mosul nu i-a uitat. Desi 2 din ei se asteptau la nuieluse pentru ca facusera rele. Am vazut pe chipurile lor, zambete sincere si lacrimi de bucurie.
Nu m-am asteptat sa mi se ceara sfatul sau sa daruiesc o imbratisare. Asta a fost cea mai vie dovada a faptului ca bucuriile mari vin din lucruri marunte.
Blogul meu este despre mine. Despre oameni obişnuiţi în întâmplări mai mult sau mai puţin obişnuite. Despre realitate, poezie, flori şi locuri şi suflete. Şi despre multe altele...
Despre mine
- Sunt o fire comunicativă, transparentă,creativă şi tolerantă.Îmi plac oamenii adevăraţi. Iubesc poezia, fotografia, muzica, florile, primăvara, marea, copiii, cerul şi apusurile de soare. Consider că dacă nu pui suflet în lucrurile pe care le faci, mai bine nu le faci că nu-ţi ies. Restul vă las să descoperiţi voi.
vineri, 9 decembrie 2016
marți, 29 noiembrie 2016
DOR
DOR
(Pentru V.)
Mă dor zilele
Cu norii nesfârşiţi,
Cu vânt ce biciuie
Toţi pomii adormiţi.
Mă dor clipele
Ce par că nu mai trec...
În piept tresar suspinele.
Şi-aştept.
Mă dor florile
Cuminţi de pe pervaz.
Plâng astăzi amintirile.
Doamne, mai dă-mi răgaz!
Şi pruncu-mi iarăşi plânge
Şi-l legăn şi-l alint,
Te vreau cu mine, mamă,
Să-l vezi şi tu crescând.
Iar dorul meu de tine,
De tot ce am avut
Va mocni în tăcere...
Ştiu doar că te-am pierdut.
Să ştii măicuţă dragă
Că tu-mi vei fi icoană
Şi-am să te rog în taină,
Să ne veghezi!
(Pentru V.)
Mă dor zilele
Cu norii nesfârşiţi,
Cu vânt ce biciuie
Toţi pomii adormiţi.
Mă dor clipele
Ce par că nu mai trec...
În piept tresar suspinele.
Şi-aştept.
Mă dor florile
Cuminţi de pe pervaz.
Plâng astăzi amintirile.
Doamne, mai dă-mi răgaz!
Şi pruncu-mi iarăşi plânge
Şi-l legăn şi-l alint,
Te vreau cu mine, mamă,
Să-l vezi şi tu crescând.
Iar dorul meu de tine,
De tot ce am avut
Va mocni în tăcere...
Ştiu doar că te-am pierdut.
Să ştii măicuţă dragă
Că tu-mi vei fi icoană
Şi-am să te rog în taină,
Să ne veghezi!
luni, 5 septembrie 2016
Iubeşte-mă aşa cum sunt
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
