Marea

Am reuşit să ajung la marea noastră albastră!!!
A fost multă veselie, presărată cu lucruri noi şi frumoase.
Doar că...te doare sufletul când vezi atâta mizerie. Când te gândeşti că toţi vor o plajă curată, dar mult prea mulţi ucid plaja şi marea, aruncând orice şi oriunde.
La mare, am aflat că am luat titularizarea. Însă acest lucru, m-a lăsat rece... Pur şi simplu nu am reuţit să mă bucur, ştiind că nu sunt posturi titularizabile.
Am stat la plajă în intervalul orar recomandat de medici, dar având tenul prea deschis, m-am ars şi cred că am şi un "pui" de insolaţie.
În rest, pot să vă spun că deja mi-e dor de mare şi că...v-am simţit lipsa!

Flori, copaci şi suflete

Eu cred că în fiecare copac, în fiecare floare, în fiecare fir de iarbă sălăşluieşte un suflet.

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului.
Sufletul unei flori este în strânsă legătură cu persoana care are grijă de ea. Dacă o floare este frumoasă, înseamnă că cineva o iubeşte şi că ea, floarea, se simte bine în compania "stăpânei".
Cred că pomii care nu vor în ruptul capului să rodească, nu sunt soi rău sau suflet rău. Doar că nu se simt în grădina respectivă, acasă.
Mi-e milă de copacii tăiaţi... Acum aproximativ trei săptămâni, stând în parc pe o bancă, am observat un mare gol. Lipseau copaci. Fuseseră tăiaţi spre a avea trandafirii mai multă lumină.
Mă întreb...cum poate cineva, să taie copacii din parc? Parcă în acea parte a parcului, nu mai văd florile superbe ci simt un mare gol şi o rană sângerândă.
Ocrotiţi natura! Nu vă costă nimic!

Lacrima Maicii Domnului din grădina mea

Astăzi dimineaţă, admiram florile din grădină.
Şi pentru prima dată în viaţa mea, am văzut floarea Lacrima Maicii Domnului, plângând. Fiecare floricică avea câte o picătură ce părea de apă, dar era uşor uleioasă şi parfumată. O adevărată minune a cerului.
O asemenea privelişte îţi umple sufletul de bucurie.