Flori, copaci şi suflete

Eu cred că în fiecare copac, în fiecare floare, în fiecare fir de iarbă sălăşluieşte un suflet.

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului.
Sufletul unei flori este în strânsă legătură cu persoana care are grijă de ea. Dacă o floare este frumoasă, înseamnă că cineva o iubeşte şi că ea, floarea, se simte bine în compania "stăpânei".
Cred că pomii care nu vor în ruptul capului să rodească, nu sunt soi rău sau suflet rău. Doar că nu se simt în grădina respectivă, acasă.
Mi-e milă de copacii tăiaţi... Acum aproximativ trei săptămâni, stând în parc pe o bancă, am observat un mare gol. Lipseau copaci. Fuseseră tăiaţi spre a avea trandafirii mai multă lumină.
Mă întreb...cum poate cineva, să taie copacii din parc? Parcă în acea parte a parcului, nu mai văd florile superbe ci simt un mare gol şi o rană sângerândă.
Ocrotiţi natura! Nu vă costă nimic!

Lacrima Maicii Domnului din grădina mea

Astăzi dimineaţă, admiram florile din grădină.
Şi pentru prima dată în viaţa mea, am văzut floarea Lacrima Maicii Domnului, plângând. Fiecare floricică avea câte o picătură ce părea de apă, dar era uşor uleioasă şi parfumată. O adevărată minune a cerului.
O asemenea privelişte îţi umple sufletul de bucurie.

Cartea Mihaelei Rădulescu "Nişte răspunsuri"

Trăim zile de coşmar cu aceste inundaţii!
Mă tot uit la televizor, pe două dintre canalele de ştiri să văd dacă sunt noutăţi despre satele inundate, despre săracii oameni care nu mai au nimic, despre judeţul nostru, despre satele în care locuiesc bunicele mele.
Nimic.
Am plecat să văd cu ochii mei ce se întâmplă.
Realiatea e alta decât la tv. Apa Siretului, a inundat toate marginile unuia din cele două sate(dar ştiriştii nu au nici o trebă cu asta) şi există case inundate. Noroc, că rudele mele stau undeva pe un deal, în centrul satului căci altfel...
Am obosit să caut răspunsuri, să mă uit la ştiri, să dau telefoane şi să aştept să treacă pericolul.
Şi ce m-ar fi putut face să nu mă mai gândesc? O carte bună!
Aşa că, am reluat citirea cărţii Mihaelei Rădulescu "Nişte răspunsuri". Cartea aceasta, mi-a împrumutat-o Vio, prietena mea, prin ianuarie. O cumpărase în decembrie din Bucureşti (pentru că la noi nu se găsea). Am citit atunci vreo 60 de pagini, care mi-au plăcut la nebunie, dar apoi m-am lăsat prinsă în cotidian şi am abandonat-o.
Astăzi, printre treburile cotidiene am reuşit să citesc cartea Mihaelei Rădulescu.
Capitolul " Mic tratat de dor" este real. Nu reprezintă doar nişte rânduri dintr-o carte ci sunt fărâme din gândurile fiecăruia dintre noi, fărâme din existenţa noastră.
Iar dacă până acum nu aţi ştiut ce este lacrima, aflaţi din capitolul "Femeia cu ochii umflaţi de plâns".
"3 zile. Studiu despre tine", "Tu ce mai faci?" şi "Vrei să fii soţul meu" sunt capitole, rânduri ce TREBUIE să le citiţi!!!
Să ştiţi că nu o cunosc personal pe Mihaela! O admir, dintotdeauna.

Dar valoarea unei cărţi nu este dată de numele autorului ci de rândurile, alineatele, paginile, mesajul cărţii în sine.
Aşa că v-o recomand din tot sufletul. Citiţi-o!